Tacerea intunericului s-a spart,
In mii de bucatii, in mii de farame,
In ganduri fara limita,
in sperante fara urma.
Din unghiurile cele mai intunecate
Ale inimii frante de sentimente,
au zvacnit licariri de lumini
De lumini de iubire.
De sentimente care nu mai vroiau sa incolteasca
Intr-un loc neroditor, plin de maracini.
O ploaie calde de toamna, nesperata
A renascut toate gandurile si visele uitate.
Doi ochi albastri i-a luminat gandurile,
Doua buze i-a sarutat lacrimile uscate de rataciri,
Doua maini i-a incalzit trupul, iar inima,
Inima i-a fost furata de lumina.
Un comentariu:
Frumos.
Trimiteți un comentariu