Raspunsuri

O lacrimă se transformă într-un lac
O suferinţă într-o durere surdă a inimii
Un zâmbet într-o bucurie
O floare într-o primăvară devreme.
Un chip se transformă într-un ne-nţeles
O amăgire într-o minciună
O amintire într-un regret a ce-ar fi fost.

Dar o speranţă? În ce se mai transformă?
În ce mai crede oare?
O lume fără patimi, o iubire fără soare?
Un râs curat de glasuri, ce-şi mai aduc aminte?
De clipele în care-şi dăruiau jurăminte?
De feţele ce, poate, îi priveau în neştire?

O lacrimă a cui e? De se transformă-n clipe
De neuitate nopţi şi-amare suferinţe?
Un zâmbet cu durere îşi spune azi adio,
De la plăcute feţe ce le păstra în minte.

O floare mai devreme , se scutura în toamnă,
De ce nu-i cu petale, de ce ea vrea să doarmă?
Un chip de amăgire ce-i va pastra în suflet,
Îi va raspunde poate la toate câte simte.
Dar o speranţă mică ce o pastrează-n suflet
A rugăciunii sfinte,
Se va găsi-n puterea tăcutelor regrete.