Si ce daca apa e spurcata?

Nu sunt rarista dar de multe ori mi-am dorit sa fac lucruri pe care societatea le-ar pedepsi. De multe ori am fost agasata de insistenta cu care tiganii isi doresc anumite lucruri si pe care le si obtin. Dar nu pentru ca le merita ci pentru ca ne dorim sa fim lasati in pace, sa ne adancim in gandurile noastre. Te plimbi cu autorbuzul dai peste copiii acestora care iti inspira mila, nu din cauza felului in care sunt imbracati ci din a neglijentei unor parinti care pana la urma ar putea lucra. Astfel ar scapa de o prejudecata dar ar castiga si bani. Pe langa faptul ca te deranjeaza atitudinea lor te mai fac si responsabil de situatia in care se afla. Nesimtirea, nu stiu ce este ce sa mai vorbim despre bunul simt. Iti cer si ultima picatura de apa fara se le pese daca tu iti poti permite sa iti cumperi alta. Nu conteaza esti capabil sa-ti potolesti setea pentru ca poti munci. Ei nu. Oriunde te intorci dai peste ei urmarindu-te si luandu-ti pana si linistea.
Sa nu incerci sa le schimbi mentalitatea caci mai degraba ai invata un tantar sa devina vegetarian decat sa-i inveti bunul simt.

Nenea sofer daca te rog...

O seara frumoasa de miercuri. Ce poate fi mai romantic decat o plimbare cu autobuzul? O plimbare cu autobuzul plin. Urc de la statia Independentei spre casa. Nimic mai simplu. In statia Tg. Cucu soferul opreste pentru a mai duce spre casa si alti intarziati ca si mine. Soferul vrea sa termine repede serviciul si sa ajunga acasa. Inchide usile. Vreo trei indivizi au reusit sa urce in mijlocul de transport cu numai cateva secunde inaintea plecarii. Prietenul lor a ramas in statie. A fost incetul nenorocos. Si cum prietenii se ajuta si in momente mai grele cei trei se apuca sa strige: " Bai, opreste autobuzul, ca trebuie sa urce si Mitica!" Prea tarziu pentru Mitica...autobuzul a plecat deja. Sub privirile inca amuzate de gluma de mai devreme cei trei prieteni coboara la urmatoarea statie pentru a se intalni cu amicul Mitica. Eu am ajuns acasa dar fara sa strige cineva pentru mine: " Bai fa-te verde ca vreau si eu sa traversez!"...

Asta e nesimtire curata!!!!

Nu am nimic cu persoanele care folosesc mijloacele de transport in comun. Nu ma deranjeaza autobuzele pline la refuz cu calatori. Nu ma deranjeaza nici macar mirosurile insuportabile pe care sunt obligata sa le inhalez si nu sunt deloc frustrata de inghesuiala din autobuze in care nu mai ai loc sa arunci un pai. Glumeam. Ma enerveaza toate aceste lucruri si ma mai enerveaza nepasarea soferului care conduce mijlocul de transport de parca ar duce cartofi la piata. Citand un calator frustrat de faptul ca autobuzul era prea plin si nu mai avea loc "asta e nesimtire curata!". Oare ce e mai nesimtire? Ca tu ca pasager care urci de la o statie unde nu coboara nimeni si autobuzul da semne ca nu vrea sa te duca si pe tine pana acasa, sau ca, in ciuda faptului ca tu esti cel care inghesui pe alti calatori mai norocosi pretinzi respect de la ceilalti?
Unii au comentat remarca nepotrivita a acestuia altii aveau alte indignari. Cert este faptul ca, la statia unde coboara de obicei foarte multa lume, calatorii ce s-au urcat ultimii nu vroiau sa faca loc celor care vroiau sa scape calvarului numit autobuz. Nu am uitat sa dau coate si bineinteles sa-l plagiez pe cetateanul indignat :" asta este nesimtire curata! Nici macar sa coboram nu ne lasati!".
Ce au avut de spus in apararea lor nu am stat sa mai ascult pentru ca dadusem peste aglomeratia din statie, unde lumea isi dadea coate spre a urca in cutiile de conserve ce carau cartofi la piata. Asta chiar ca este nesimtire curata.

Franz Liszt catre Marie d'Agoult

Decembrie 1834
Marie!Marie!

Ma lasa sa repet acest nume de sute de ori
de mii de ori, ma lasa,
caci de trei zile il tin ascuns in mine, ma striveste
simt ca iau foc.
Acum nu-ti scriu. Nu. Iti sunt alaturea, te vad te aud.
O eternitate in bratele tale...Paradis si infern, toate sunt in tine,
si chiar mai mult de-atat...
O!Lasa-ma sa-mi urlu delirul.
Realitatea rea, ingusta, nu-mi mai impune limite.
Sa ne traim viata pan ala ultima picatura,
iubirile si nefericirea, toate!
O! ma credeai capabil de sacrifiuciu, de castitate
de cumpatare si pietate, nu-i asa?
Sa nu mai vorbim despre astea...
tu esti cea care trebuie sa decizi, sa pui la indoiala,
sa tragi concluzii, sa ma salvezi cum crezi de cuviinta.
Lasa-ma sa fiu nebun si insensibil.
Nu poti face nimic, absolut nimic pentru mine.
Mi-e bine acum, cand iti vorbesc.
Asa trebuie sa fie! Sa fie!

Despartire

Cand va incepe ploaia sa nu te astepti sa-mi mai deschid umbrela
Cand va iesi soarele sa nu te astepti sa rascolim nisipul
Nu voi mai fi acolo cand va veni refluxul.
Printre albastre randuri imi voi lasa tristetea
Pe marea cea inspumata imi voi lasa tacerea.

Pe stancile cu glasuri din scoici tacute-n ganduri
Imi voi zidi palatul din caramida-n randuri.
Sa nu m-astepti sa vin acolo unde vrei
Sa nu ma strigi, sperand ca voi fi ca ieri.

Cand va incepe luna sa cante a ei balada
Sa nu mai speri ca poate iti voi aduce vesnic mangaierea.
Cand vor incepe stele sa mai sclipeasca intr-una
Sa stii ca am spus "Adio" pentru totdeauna.

Din trecut in viitor

Mereu cautam motive sa ne ascundem, sa ne prefacem ca nu exista anumite lucruri. Mintim crezand ca astfel putem evita o confruntare cu noi insine. Cateodata ne iese, alteori nu. Uneori este normal sa ne autoprotejam dar...exista momente cand facem rau celorlati, cand fara sa vrem ii ranim. Multi am trecut prin asemenea momente si atunci am fi dorit sa ne facem invizibili sa disparem pe moment si sa aparem cand totul a trecut.
Ce frumos suna. Realitatea este alta. Nu putem sa disparem pur si simplu pentru ca nu este corect fata de persoana in cauza. Si niciodata nu se stie cand va veni momentul in care vom regreta alegerile facute.
Nu sunt deprimata si nici macar trista. Nu am facut acest lucru de curand ( sa evit sa dau explicatii unei persoane referitor la o anumita actiune a mea), dar candva am fost adepta acestei metode. Nu m-a ajutat deloc, problema imi revenea in minte mereu si mereu, parca amintindu-mi de greseala facuta. Nu am actionat dar poate lucrurile ar fi stat altfel daca as fi facut ceva.
Facem multe greseli, iertam foarte mult dar cel ami mult conteaza sa realizezi ca ai gresit, ca iti pare rau si ca esti dispus sa o iei de la capat. Multi vor face acelasi lucru si pentru noi, ne vor lovi sau ne vor ierta, important este sa fim pregatiti sa ne ridicam , sa ne scuturam de trecut si sa privim in vitor. Mai increzatori, mai optimisti si mai sinceri.
Eu deja am inceput sa fac acest lucru si ma simt mai bine. Viata parca imi surade si imi da o a doua sansa, pe care nu am de gand sa o ratez. Multe lucruri au ramas de spus si cred ca le voi spune. Restul vor ramane doar povesti si amintiri ce se termina cu ...eram odata.

Mister...

Pentru voi sunt un mister, căci
Acolo unde niciodată
Nu răsare soarele,
Sunt inima şi sufletul meu.
Niciodată nu veţi şti
Să descifraţi misterul
Sufletului ce-mi plânge
Şi tristeţea ce mă stăpâneşte!
Pentru voi, voi fi o corabie,
Ce alunecă pe valurile mării înspumate
Ale mării în furtună
Întotdeauna voi sta
Şi voi aştepta ca ea să treacă

Şi când ea va trece
Durerea mea va rămâne aici, căci
Voi lua cu mine, pentru totdeauna,
Misterul poeziei scrise aici.