Printre rândurile unei cărţi uitate pe un raft
Sunt toate gândurile mele, toate iubirile
Toate tristeţile nealinate, toate supărările
Tot ce ne-a legat vre-odată şi tot ce ne-a despărţit.
Prin aleile din parc sunt paşii ce ne-au purtat
Prin toate locurile în care îndrăgostiţii îşi mărturiseau
Toate dorinţele, iubirile, tristeţile din dimineţi trecute,
Tot ce i-a despărţit chiar şi numai pentru câteva secunde.
Printre stele ţi-am lăsat toate lacrimile mele
În lună ţi-am lăsat toate amintirile cu tine, toate durerile,
Ce mi-au umplut serile în care totul se sfărma în jurul meu
Tot ceea ce nu mi-a mai rămas de spus.
Toate bileţelele trimise în graba de a realiza nimicuri efemere,
Tot ce m-a făcut cândva fericită, chiar şi numai pentru o clipă,
Tot ce n-am putut să-ţi spun, toate sentimentele mele
Totul îţi revine, ţi le las drept amintire.
P.S. Aceste randuri au fost scrise intr-o alta perioada a vietii mele, cand lumea era mai gri. Acum nu. Voi reveni cu ganduri mai vesele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu