Lumina unui gand

Tacerea intunericului s-a spart,
In mii de bucatii, in mii de farame,
In ganduri fara limita,
in sperante fara urma.

Din unghiurile cele mai intunecate
Ale inimii frante de sentimente,
au zvacnit licariri de lumini
De lumini de iubire.

De sentimente care nu mai vroiau sa incolteasca
Intr-un loc neroditor, plin de maracini.
O ploaie calde de toamna, nesperata
A renascut toate gandurile si visele uitate.

Doi ochi albastri i-a luminat gandurile,
Doua buze i-a sarutat lacrimile uscate de rataciri,
Doua maini i-a incalzit trupul, iar inima,
Inima i-a fost furata de lumina.

Testament sentimental

Printre rândurile unei cărţi uitate pe un raft
Sunt toate gândurile mele, toate iubirile
Toate tristeţile nealinate, toate supărările
Tot ce ne-a legat vre-odată şi tot ce ne-a despărţit.

Prin aleile din parc sunt paşii ce ne-au purtat
Prin toate locurile în care îndrăgostiţii îşi mărturiseau
Toate dorinţele, iubirile, tristeţile din dimineţi trecute,
Tot ce i-a despărţit chiar şi numai pentru câteva secunde.

Printre stele ţi-am lăsat toate lacrimile mele
În lună ţi-am lăsat toate amintirile cu tine, toate durerile,
Ce mi-au umplut serile în care totul se sfărma în jurul meu
Tot ceea ce nu mi-a mai rămas de spus.

Toate bileţelele trimise în graba de a realiza nimicuri efemere,
Tot ce m-a făcut cândva fericită, chiar şi numai pentru o clipă,
Tot ce n-am putut să-ţi spun, toate sentimentele mele
Totul îţi revine, ţi le las drept amintire.


P.S. Aceste randuri au fost scrise intr-o alta perioada a vietii mele, cand lumea era mai gri. Acum nu. Voi reveni cu ganduri mai vesele.

Poezia nopţii

Lumini arzând pe o margine de lume
Fluturi strigând nemurirea
Oameni disperaţi după iubire
Speră la un drum spre mântuire.

Tăceri ascunse în scoici ferecate cu lacăte
Lăcaşuri uitate cu mii de păcate
Drumuri îngustate de locuri uitate
Sunt pline de oameni cu inimi furate.

Raspunsuri

O lacrimă se transformă într-un lac
O suferinţă într-o durere surdă a inimii
Un zâmbet într-o bucurie
O floare într-o primăvară devreme.
Un chip se transformă într-un ne-nţeles
O amăgire într-o minciună
O amintire într-un regret a ce-ar fi fost.

Dar o speranţă? În ce se mai transformă?
În ce mai crede oare?
O lume fără patimi, o iubire fără soare?
Un râs curat de glasuri, ce-şi mai aduc aminte?
De clipele în care-şi dăruiau jurăminte?
De feţele ce, poate, îi priveau în neştire?

O lacrimă a cui e? De se transformă-n clipe
De neuitate nopţi şi-amare suferinţe?
Un zâmbet cu durere îşi spune azi adio,
De la plăcute feţe ce le păstra în minte.

O floare mai devreme , se scutura în toamnă,
De ce nu-i cu petale, de ce ea vrea să doarmă?
Un chip de amăgire ce-i va pastra în suflet,
Îi va raspunde poate la toate câte simte.
Dar o speranţă mică ce o pastrează-n suflet
A rugăciunii sfinte,
Se va găsi-n puterea tăcutelor regrete.

Revenire

Dupa o indelunga perioada de reverie, m-am gandit ca ar fi cazul sa revin in lumea bloggerilor. Nu promit postari zilnice, dar saptamanale vor fi.