De curand mi-au fost confirmate temerile. Fericirea e de scurta durata si chiar doare. Doare foarte tare si iti lasa un gust amar si un sentiment de singurate nu-ti da pace. Nu, nu am fost parasita de iubit nici tradata de vre-un prieten. Mi-a fost indeplinita o dorinta mai veche. Am primit un cadou care m-a costat mai mult decat as fi fost in stare sa platesc.
Bucuria nu m-a facut mai fericita si nici mai vesela ci din contra m-a facut sa realizez ca nimic nu dureaza prea mult, ca fericirea este un lucru relativ si de scurta durata. In loc sa fiu bucuroasa m-am intristat ca si cum ceva rau mi s-ar fi intamplat. De fapt chiar asa a fost. Am avut sentimentul ca am pierdut ceva, pe cineva, un prieten. N-am inteles reactia avuta de persoana respectiva si nici nu cred ca voi putea.
Concluzia este ca dorintele nu merita sa fie rostice asa cum fericirea nu trebuie sa doara.
2 comentarii:
Asa se intampla cu lucrurile palpabile. Insa nu asta inseamna fericirea, sa obtii un obiect, ci un zambet, implinire sufleteasca. Nu fi dezamagita, asa va fi mereu. Si e normal, mi se intampla si mie. Deseori, cand vreau sa am ceva ce mi-am dorit de mult imi dau seama ca nu e totul, ca m-as putea lipsi de acel lucru. Iar in ce priveste reactia persoanei de care ziceai, nu te ingrijora. Fiecare avem momentele noastre de "nechef".
Sper sa fie asa. Daca nu, oricum nu mai am ce face. Trebuie sa ma resemnez si sa incerc sa aflu cauza. Macar atat. Ms mult pt suportul moral.
Trimiteți un comentariu