Tacerea intunericului s-a spart,
In mii de bucatii, in mii de farame,
In ganduri fara limita,
in sperante fara urma.
Din unghiurile cele mai intunecate
Ale inimii frante de sentimente,
au zvacnit licariri de lumini
De lumini de iubire.
De sentimente care nu mai vroiau sa incolteasca
Intr-un loc neroditor, plin de maracini.
O ploaie calde de toamna, nesperata
A renascut toate gandurile si visele uitate.
Doi ochi albastri i-a luminat gandurile,
Doua buze i-a sarutat lacrimile uscate de rataciri,
Doua maini i-a incalzit trupul, iar inima,
Inima i-a fost furata de lumina.
marți, 9 noiembrie 2010
Testament sentimental
Printre rândurile unei cărţi uitate pe un raft
Sunt toate gândurile mele, toate iubirile
Toate tristeţile nealinate, toate supărările
Tot ce ne-a legat vre-odată şi tot ce ne-a despărţit.
Prin aleile din parc sunt paşii ce ne-au purtat
Prin toate locurile în care îndrăgostiţii îşi mărturiseau
Toate dorinţele, iubirile, tristeţile din dimineţi trecute,
Tot ce i-a despărţit chiar şi numai pentru câteva secunde.
Printre stele ţi-am lăsat toate lacrimile mele
În lună ţi-am lăsat toate amintirile cu tine, toate durerile,
Ce mi-au umplut serile în care totul se sfărma în jurul meu
Tot ceea ce nu mi-a mai rămas de spus.
Toate bileţelele trimise în graba de a realiza nimicuri efemere,
Tot ce m-a făcut cândva fericită, chiar şi numai pentru o clipă,
Tot ce n-am putut să-ţi spun, toate sentimentele mele
Totul îţi revine, ţi le las drept amintire.
P.S. Aceste randuri au fost scrise intr-o alta perioada a vietii mele, cand lumea era mai gri. Acum nu. Voi reveni cu ganduri mai vesele.
Sunt toate gândurile mele, toate iubirile
Toate tristeţile nealinate, toate supărările
Tot ce ne-a legat vre-odată şi tot ce ne-a despărţit.
Prin aleile din parc sunt paşii ce ne-au purtat
Prin toate locurile în care îndrăgostiţii îşi mărturiseau
Toate dorinţele, iubirile, tristeţile din dimineţi trecute,
Tot ce i-a despărţit chiar şi numai pentru câteva secunde.
Printre stele ţi-am lăsat toate lacrimile mele
În lună ţi-am lăsat toate amintirile cu tine, toate durerile,
Ce mi-au umplut serile în care totul se sfărma în jurul meu
Tot ceea ce nu mi-a mai rămas de spus.
Toate bileţelele trimise în graba de a realiza nimicuri efemere,
Tot ce m-a făcut cândva fericită, chiar şi numai pentru o clipă,
Tot ce n-am putut să-ţi spun, toate sentimentele mele
Totul îţi revine, ţi le las drept amintire.
P.S. Aceste randuri au fost scrise intr-o alta perioada a vietii mele, cand lumea era mai gri. Acum nu. Voi reveni cu ganduri mai vesele.
Poezia nopţii
Lumini arzând pe o margine de lume
Fluturi strigând nemurirea
Oameni disperaţi după iubire
Speră la un drum spre mântuire.
Tăceri ascunse în scoici ferecate cu lacăte
Lăcaşuri uitate cu mii de păcate
Drumuri îngustate de locuri uitate
Sunt pline de oameni cu inimi furate.
Fluturi strigând nemurirea
Oameni disperaţi după iubire
Speră la un drum spre mântuire.
Tăceri ascunse în scoici ferecate cu lacăte
Lăcaşuri uitate cu mii de păcate
Drumuri îngustate de locuri uitate
Sunt pline de oameni cu inimi furate.
Raspunsuri
O lacrimă se transformă într-un lac
O suferinţă într-o durere surdă a inimii
Un zâmbet într-o bucurie
O floare într-o primăvară devreme.
Un chip se transformă într-un ne-nţeles
O amăgire într-o minciună
O amintire într-un regret a ce-ar fi fost.
Dar o speranţă? În ce se mai transformă?
În ce mai crede oare?
O lume fără patimi, o iubire fără soare?
Un râs curat de glasuri, ce-şi mai aduc aminte?
De clipele în care-şi dăruiau jurăminte?
De feţele ce, poate, îi priveau în neştire?
O lacrimă a cui e? De se transformă-n clipe
De neuitate nopţi şi-amare suferinţe?
Un zâmbet cu durere îşi spune azi adio,
De la plăcute feţe ce le păstra în minte.
O floare mai devreme , se scutura în toamnă,
De ce nu-i cu petale, de ce ea vrea să doarmă?
Un chip de amăgire ce-i va pastra în suflet,
Îi va raspunde poate la toate câte simte.
Dar o speranţă mică ce o pastrează-n suflet
A rugăciunii sfinte,
Se va găsi-n puterea tăcutelor regrete.
O suferinţă într-o durere surdă a inimii
Un zâmbet într-o bucurie
O floare într-o primăvară devreme.
Un chip se transformă într-un ne-nţeles
O amăgire într-o minciună
O amintire într-un regret a ce-ar fi fost.
Dar o speranţă? În ce se mai transformă?
În ce mai crede oare?
O lume fără patimi, o iubire fără soare?
Un râs curat de glasuri, ce-şi mai aduc aminte?
De clipele în care-şi dăruiau jurăminte?
De feţele ce, poate, îi priveau în neştire?
O lacrimă a cui e? De se transformă-n clipe
De neuitate nopţi şi-amare suferinţe?
Un zâmbet cu durere îşi spune azi adio,
De la plăcute feţe ce le păstra în minte.
O floare mai devreme , se scutura în toamnă,
De ce nu-i cu petale, de ce ea vrea să doarmă?
Un chip de amăgire ce-i va pastra în suflet,
Îi va raspunde poate la toate câte simte.
Dar o speranţă mică ce o pastrează-n suflet
A rugăciunii sfinte,
Se va găsi-n puterea tăcutelor regrete.
Revenire
Dupa o indelunga perioada de reverie, m-am gandit ca ar fi cazul sa revin in lumea bloggerilor. Nu promit postari zilnice, dar saptamanale vor fi.
miercuri, 22 iulie 2009
Si ce daca apa e spurcata?
Nu sunt rarista dar de multe ori mi-am dorit sa fac lucruri pe care societatea le-ar pedepsi. De multe ori am fost agasata de insistenta cu care tiganii isi doresc anumite lucruri si pe care le si obtin. Dar nu pentru ca le merita ci pentru ca ne dorim sa fim lasati in pace, sa ne adancim in gandurile noastre. Te plimbi cu autorbuzul dai peste copiii acestora care iti inspira mila, nu din cauza felului in care sunt imbracati ci din a neglijentei unor parinti care pana la urma ar putea lucra. Astfel ar scapa de o prejudecata dar ar castiga si bani. Pe langa faptul ca te deranjeaza atitudinea lor te mai fac si responsabil de situatia in care se afla. Nesimtirea, nu stiu ce este ce sa mai vorbim despre bunul simt. Iti cer si ultima picatura de apa fara se le pese daca tu iti poti permite sa iti cumperi alta. Nu conteaza esti capabil sa-ti potolesti setea pentru ca poti munci. Ei nu. Oriunde te intorci dai peste ei urmarindu-te si luandu-ti pana si linistea.
Sa nu incerci sa le schimbi mentalitatea caci mai degraba ai invata un tantar sa devina vegetarian decat sa-i inveti bunul simt.
Sa nu incerci sa le schimbi mentalitatea caci mai degraba ai invata un tantar sa devina vegetarian decat sa-i inveti bunul simt.
miercuri, 28 ianuarie 2009
Nenea sofer daca te rog...
O seara frumoasa de miercuri. Ce poate fi mai romantic decat o plimbare cu autobuzul? O plimbare cu autobuzul plin. Urc de la statia Independentei spre casa. Nimic mai simplu. In statia Tg. Cucu soferul opreste pentru a mai duce spre casa si alti intarziati ca si mine. Soferul vrea sa termine repede serviciul si sa ajunga acasa. Inchide usile. Vreo trei indivizi au reusit sa urce in mijlocul de transport cu numai cateva secunde inaintea plecarii. Prietenul lor a ramas in statie. A fost incetul nenorocos. Si cum prietenii se ajuta si in momente mai grele cei trei se apuca sa strige: " Bai, opreste autobuzul, ca trebuie sa urce si Mitica!" Prea tarziu pentru Mitica...autobuzul a plecat deja. Sub privirile inca amuzate de gluma de mai devreme cei trei prieteni coboara la urmatoarea statie pentru a se intalni cu amicul Mitica. Eu am ajuns acasa dar fara sa strige cineva pentru mine: " Bai fa-te verde ca vreau si eu sa traversez!"...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)