Pentru voi sunt un mister, căci
Acolo unde niciodată
Nu răsare soarele,
Sunt inima şi sufletul meu.
Niciodată nu veţi şti
Să descifraţi misterul
Sufletului ce-mi plânge
Şi tristeţea ce mă stăpâneşte!
Pentru voi, voi fi o corabie,
Ce alunecă pe valurile mării înspumate
Ale mării în furtună
Întotdeauna voi sta
Şi voi aştepta ca ea să treacă
Şi când ea va trece
Durerea mea va rămâne aici, căci
Voi lua cu mine, pentru totdeauna,
Misterul poeziei scrise aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu