Franz Liszt catre Marie d'Agoult

Decembrie 1834
Marie!Marie!

Ma lasa sa repet acest nume de sute de ori
de mii de ori, ma lasa,
caci de trei zile il tin ascuns in mine, ma striveste
simt ca iau foc.
Acum nu-ti scriu. Nu. Iti sunt alaturea, te vad te aud.
O eternitate in bratele tale...Paradis si infern, toate sunt in tine,
si chiar mai mult de-atat...
O!Lasa-ma sa-mi urlu delirul.
Realitatea rea, ingusta, nu-mi mai impune limite.
Sa ne traim viata pan ala ultima picatura,
iubirile si nefericirea, toate!
O! ma credeai capabil de sacrifiuciu, de castitate
de cumpatare si pietate, nu-i asa?
Sa nu mai vorbim despre astea...
tu esti cea care trebuie sa decizi, sa pui la indoiala,
sa tragi concluzii, sa ma salvezi cum crezi de cuviinta.
Lasa-ma sa fiu nebun si insensibil.
Nu poti face nimic, absolut nimic pentru mine.
Mi-e bine acum, cand iti vorbesc.
Asa trebuie sa fie! Sa fie!

Despartire

Cand va incepe ploaia sa nu te astepti sa-mi mai deschid umbrela
Cand va iesi soarele sa nu te astepti sa rascolim nisipul
Nu voi mai fi acolo cand va veni refluxul.
Printre albastre randuri imi voi lasa tristetea
Pe marea cea inspumata imi voi lasa tacerea.

Pe stancile cu glasuri din scoici tacute-n ganduri
Imi voi zidi palatul din caramida-n randuri.
Sa nu m-astepti sa vin acolo unde vrei
Sa nu ma strigi, sperand ca voi fi ca ieri.

Cand va incepe luna sa cante a ei balada
Sa nu mai speri ca poate iti voi aduce vesnic mangaierea.
Cand vor incepe stele sa mai sclipeasca intr-una
Sa stii ca am spus "Adio" pentru totdeauna.

Din trecut in viitor

Mereu cautam motive sa ne ascundem, sa ne prefacem ca nu exista anumite lucruri. Mintim crezand ca astfel putem evita o confruntare cu noi insine. Cateodata ne iese, alteori nu. Uneori este normal sa ne autoprotejam dar...exista momente cand facem rau celorlati, cand fara sa vrem ii ranim. Multi am trecut prin asemenea momente si atunci am fi dorit sa ne facem invizibili sa disparem pe moment si sa aparem cand totul a trecut.
Ce frumos suna. Realitatea este alta. Nu putem sa disparem pur si simplu pentru ca nu este corect fata de persoana in cauza. Si niciodata nu se stie cand va veni momentul in care vom regreta alegerile facute.
Nu sunt deprimata si nici macar trista. Nu am facut acest lucru de curand ( sa evit sa dau explicatii unei persoane referitor la o anumita actiune a mea), dar candva am fost adepta acestei metode. Nu m-a ajutat deloc, problema imi revenea in minte mereu si mereu, parca amintindu-mi de greseala facuta. Nu am actionat dar poate lucrurile ar fi stat altfel daca as fi facut ceva.
Facem multe greseli, iertam foarte mult dar cel ami mult conteaza sa realizezi ca ai gresit, ca iti pare rau si ca esti dispus sa o iei de la capat. Multi vor face acelasi lucru si pentru noi, ne vor lovi sau ne vor ierta, important este sa fim pregatiti sa ne ridicam , sa ne scuturam de trecut si sa privim in vitor. Mai increzatori, mai optimisti si mai sinceri.
Eu deja am inceput sa fac acest lucru si ma simt mai bine. Viata parca imi surade si imi da o a doua sansa, pe care nu am de gand sa o ratez. Multe lucruri au ramas de spus si cred ca le voi spune. Restul vor ramane doar povesti si amintiri ce se termina cu ...eram odata.

Mister...

Pentru voi sunt un mister, căci
Acolo unde niciodată
Nu răsare soarele,
Sunt inima şi sufletul meu.
Niciodată nu veţi şti
Să descifraţi misterul
Sufletului ce-mi plânge
Şi tristeţea ce mă stăpâneşte!
Pentru voi, voi fi o corabie,
Ce alunecă pe valurile mării înspumate
Ale mării în furtună
Întotdeauna voi sta
Şi voi aştepta ca ea să treacă

Şi când ea va trece
Durerea mea va rămâne aici, căci
Voi lua cu mine, pentru totdeauna,
Misterul poeziei scrise aici.

Poezia noptii

Lumini arzând pe o margine de lume
Fluturi strigând nemurirea
Oameni disperaţi după iubire
Speră la un drum spre mântuire.

Tăceri ascunse în scoici ferecate cu lacăte
Lăcaşuri uitate cu mii de păcate
Drumuri îngustate de locuri uitate
Sunt pline de oameni cu inimi furate.