Uneori fericirea doare

De curand mi-au fost confirmate temerile. Fericirea e de scurta durata si chiar doare. Doare foarte tare si iti lasa un gust amar si un sentiment de singurate nu-ti da pace. Nu, nu am fost parasita de iubit nici tradata de vre-un prieten. Mi-a fost indeplinita o dorinta mai veche. Am primit un cadou care m-a costat mai mult decat as fi fost in stare sa platesc.
Bucuria nu m-a facut mai fericita si nici mai vesela ci din contra m-a facut sa realizez ca nimic nu dureaza prea mult, ca fericirea este un lucru relativ si de scurta durata. In loc sa fiu bucuroasa m-am intristat ca si cum ceva rau mi s-ar fi intamplat. De fapt chiar asa a fost. Am avut sentimentul ca am pierdut ceva, pe cineva, un prieten. N-am inteles reactia avuta de persoana respectiva si nici nu cred ca voi putea.
Concluzia este ca dorintele nu merita sa fie rostice asa cum fericirea nu trebuie sa doara.

Iarasi toamna?

De cateva zile am realizat ca totul devine mai gri. O nuanta rece,care ne face mai boemi, mai tristi si poate (de ce nu?) mai optimisti. Pe mine nu ma face mai vesela, mai plina de culoare, din contra ma intristeaza si ma deprima. Imi plac frunzele colorate ce se astern pe pamantul rece, imi plac razele soarelui care imi zambesc mai palid. Imi palce toamna dar o si detest. Stiu ca totul capata un alt sens, toate se schimba ca mai apoi sa revina la normal. O iubesc pentru simplul motiv ca este foarte colorata. Imi plac frunzele rosii, cele galbene si ruginii care se amesteca intr-un puzzle fara reguli. imi place sa ma plimb printre frunzele ce au pirdut lupta cu vantul si au cazut langa trupul ridat al copacului.
Nu-mi place senzatia pe care mi-o da acest anotimp, o senzatie stranie de liniste ce incearca sa cuprinda totul, sa izoleze natura de restul lumii. O senzatie de singurate si uitare care nu o pot explica ma deprima. Ma deprima sa stiu ca totul se schimba si ca, in curand ne vom da seama ca a mai trecut un an, ca imbatranim.
Toate acestea ma lasa rece si nemiscata. Sunt si eu, o frunza in marele copac numit timp. Nu vreau sa vina iarna, cu toate ca o iubesc, din acelasi simplu motiv: ma va face sa realizez ca totul are un sfarsit.
Doar gandul ca va renaste totul ma mai alina. In rest incerc sa pretuiesc partea buna a toamnei: doar pagini(frunze) rupte dintr-un album plin de amintiri.